Puterea de a o lua de la capăt

Au fost în viața mea momente în care am simțit că totul s-a sfârșit. Că nu mai am unde să merg, că nu mai am ce să repar, că am pierdut prea mult și am greșit prea des. Uneori, căderea nu a venit dintr-o dată. A fost un șir de pași greșiți, o oboseală strânsă în timp, o durere pe care nu o mai puteam ascunde. Alteori, a căzut peste mine ca o furtună: neașteptată, zdrobitoare, fără timp de pregătire. Și totuși, în toate aceste locuri ale vieții mele, am descoperit ceva ce nu m-a lăsat să rămân la pământ: Dumnezeu nu m-a abandonat niciodată.

De multe ori am fost nevoit să o iau de la capăt. Nu pentru că așa mi-am dorit, ci pentru că alt drum nu mai era. Și când mă uit în urmă, nu văd un om puternic, ci un Dumnezeu care m-a ridicat. Uneori m-a ridicat prin oameni trimiși exact la timp, alteori printr-un cuvânt din scriptură care s-a lipit de inimă ca o promisiune vie. Au fost seri în care nu aveam puterea să mă rog, dar în tăcerea aceea grea, am simțit totuși pacea Lui. Nu știu cum, dar știu că era El. Și tot El mi-a dat puterea să spun: „Doamne, încep din nou.”

A o lua de la capăt nu a fost niciodată simplu. Înseamnă să recunoști că ai căzut. Să recunoști că ești rănit. Să accepți că nu te poți ridica singur. Dar tocmai aici începe lucrarea lui Dumnezeu. El nu așteaptă să venim la El perfecți sau întăriți. El vine la noi exact în locul în care am ajuns: praf, confuzie, rușine, teamă. Dumnezeu nu se sperie de căderile noastre; El Se apropie de ele cu milă. Și în fiecare început pe care l-am avut, am simțit asta: că brațul Lui m-a ridicat mai blând decât m-aș fi ridicat eu vreodată.

Mi-am dat seama că a o lua de la capăt nu este un semn că ai eșuat, ci un semn că Dumnezeu nu a renunțat la tine. De fiecare dată când m-am ridicat, am simțit că nu o fac doar pentru că a venit un moment bun, ci pentru că Dumnezeu a făcut din momentul acela un loc al harului. Și harul Lui nu se termină. Dacă s-ar termina, eu nu aș mai fi aici ca să povestesc.

Pentru tine, cel care poate ești căzut acum, vreau să îți spun din toată inima: nu te teme să o iei de la capăt. Nu ești primul, nu ești singurul și nu ești fără șansă. Poate că ai impresia că ai stricat tot, că ești rănit prea tare, că ai pierdut ce nu se mai poate întoarce. Dar Dumnezeu este specialistul începuturilor noi. În mâna Lui, ce e pierdut poate fi găsit, ce e rănit poate fi vindecat, ce e frânt poate fi refăcut.

Poate zici: „Nu mai am putere.” Dar puterea de care ai nevoie nu vine din tine, vine din El. El nu cere să mergi zece pași, ci doar unul. Unul singur spre El, iar restul îi face El treptat, răbdător, cu o dragoste care nu obosește.

Poate zici: „Nu merit să o iau de la capăt.” Dar nimeni nu o ia de la capăt pentru că merită. O luăm de la capăt pentru că Dumnezeu este milos. Pentru că El nu ne privește prin prisma trecutului nostru, ci prin prisma dragostei Lui. El nu spune: „Iar ai căzut?” Ci spune: „Ridică-te, sunt cu tine.”

Poate zici: „Nu mai are rost.”
Dar fiecare om care și-a schimbat viața a gândit asta înainte de a fi ridicat de Dumnezeu. Uneori, locul în care crezi că e sfârșitul este de fapt locul în care Dumnezeu pregătește un nou început.
A o lua de la capăt nu înseamnă a o lua de la zero, ci a o lua cu Dumnezeu. Și când o iei cu El, chiar și un drum rupt se poate transforma într-un drum de binecuvântare. Căderile nu sunt capitolele finale ale vieții tale. Sunt locurile de unde Harul începe să scrie ceva nou.

Și dacă eu am putut să o iau de la capăt de atâtea ori — cu slăbiciunile mele, cu fricile mele, cu limitele mele — atunci și tu poți. Pentru că nu este vorba despre cât de tare ești tu, ci despre cât de bun este Dumnezeu.

Ridică-ți privirea, pune-ți inima în mâna Lui. Și fă primul pas. Dumnezeu îți va da puterea de a o lua de la capăt. De data aceasta, nu singur. Ci împreună cu El.
Diana G. U.